Retrospectiva TIFF 2009

N-am mai reusit sa intru la Anticristul, desi era filmul pe care tineam mortis sa-l vad anul acesta la TIFF. Locatia nu a fost prea inspirat aleasa pentru o premiera, mai ales avand in vedere faptul ca a fost o singura proiectie. Bine, e si vina mea ca nu am luat biletul in avans de frica sa nu ploua. Anul acesta am vazut doar patru filme la festival, ceea ce e foarte putin avand in vedere ca planuiam sa-mi fac un card TIFF si sa ma mut in cinematograf.
Primul a fost 'Barthalo!'. Republica era plin si s-a ras in sala, iar echipa a fost primita cu aplauze prelungite. Atmosfera a fost asa cum imi aminteam eu festivalul in zilele lui bune. Sincera sa fiu, mi-a placut la nebunie, dar nu pot sa argumentez prea obiectiv de ce. Te atasezi repede de personaje, iar tenta de documentar a fost intr-adevar in linia mea de interes. In plus, sunt momente in care esti cu sufletul la gura si momente in care iti vine sa dansezi. Din cele patru, in mod sigur acesta a fost preferatul meu.
Am fost joi la ziua HBO la doua filme, dar inainte am vrut sa vad 'Esti Marlon si esti Brando'. Intr-adevar, e genul de film de la care atunci cand esti, te simti usor dezamagit. Si totusi, cand incepi sa-l povestesti celorlalti, iti dai seama ca povestea de dragoste te-a atins, ca anumite cadre ti-au ramas fixate in minte, ca aceasta alta perspectiva iti schimba oarecum felul de a privi razboiul din Irak, apropiindu-te de nivelul micro, la care oamenii interactioneaza, ii cauta pe cei dragi si asteapta vesti de la ei.
La Victoria am fost la 'Apocalipsa dupa soferi' al lui Alexandru Solomon. Ca o viitoare soferita scarbita, trebuie sa spun ca nu ma pot raporta in nici un fel la tema filmului, desi substratul lui, povestile individuale, mi s-a parut interesant. Am apreciat felul in care Solomon si-a ales personajele, felul in care a legat povestile. Mi se pare chiar munca antropologica ce facea el acolo.
'Australia' a fost primit foarte bine de public, a fost in mod clar mai multa lume in sala si s-a aplaudat si in timpul proiectiei. Australia e tot un fel de documentar, urmarind echipa nationala de fotbal a persoanelor fara adapost la primul campionat mondial la care am fost reprezentati, in Melbourne. Cred ca lumea care era la film era deja in mare parte genul de audienta cu mai putine prejudecati, dar ca totusi felul lor de a privi membrii echipei e acum complet diferit decat daca i-ar fi intalnit doar pe strada. Si trebuia sa ii felicitam ca au batut si echipa regizorilor si actorilor.
Nu am vazut, desi as fi vrut, 'Contesa', 'Cetateanul Havel' si, bineinteles, 'Repo! Opera genetica'. Despre ultimul se scrie ca a fost filmul cult al festivalului de anul acesta. Dar poate saptamana viitoare vor fi cateva proiectii post-festival. Poate la toamna am noroc si merg la Astra un weekend si unul la Verzio. As fi vrut sa ajung anul acesta la Anonimul, dar cred ca sunt limitata de buget si cercul meu social minuscul.