One more piece of heaven

Unele zile au talentul de a fi extrem de enervante si plictisitoare pana la un anumit punct. Si de acolo incolo ma uit in jur si ma astept sa-mi pice ceva in cap, pentru ca totul merge cum nu se poate mai bine. Si ca sa fie si o cireasa pe tort, Sex and the City movie o sa apara la sfarsitul lui mai. Bineinteles, o sa ma pun cat de repede in pat, pentru ca tocmai m-am declarat happy, si ceva nasol tot se mai poate intampla.
Mi-am bagat astazi ghearele prin cutia mea cu jurnale si scrisori. Mi-am amintit cu surprindere si groaza ca am scris versuri candva. Inca mai incerc sa reprim o parte din ele. Dar oricum, mi-am dat seama ca poti angaja un copil de generala sa scrie versuri de melodii, cam tot ce aud la radio e mult sub ceea ce scriam. Si in plus, am sute de pagini de jurnal. Multe teme la care ma intorc mereu, si chiar am fost curioasa sa vad cat de mult ma aseaman acum cu ceea ce ma visam sa fiu dupa 20 de ani, dar mai bine nu. Am citate frumoase din carti pe care le-am iubit la nebunie... din Zorba si On the Road si multe altele. Am scrisori pe care le stiam candva pe de rost si mesaje scrise pe coperti de colegii mei din liceu. Mi-am amintit de ce ma simt atat de batrana. Candva, ma simteam de parca traiesc intr-o saptamana mai multe decat altii intr-un an. Mi-am refuzat putine, si atunci am facut-o de dragul altora. E o cutie cu minuni, pe care sper ca nu a citit-o mama cat am fost plecata. E plina cu nopti nedormite, cu indignari absurde, cu povesti frumoase pe care nu le mai stiu spune. Acolo e ceea ce s-a luat pe banda adeziva de fiecare data cand a fost smulsa.
E ironic cum iti ies in cale povestile altora. In timp ce National Geographic difuza un documetar despre locurile sfinte ale crestinilor, evreilor si musulmanilor din Ierusalim, si despre cum, dupa secole de violenta, impart acest oras, pe CNN se discuta conflictul israeliano-palestinian din Gaza. Dincolo de noi este o lume intreaga, in care viata adevarata se desfasoara in timp ce noi ne facem rodul prin rutina de toate zilele.

One down, baby

Macar actele pentru CEU erau bune. Deci am intrat in competitie. In 1 martie voi da testul TOEFL si daca fac macar minimul de puncte, in aprilie astept raspunsul lor. Nu am aplicat pana la urma la nici o alta universitate. Mi-ar fi placut foarte mult sa fac social policy analysis, pentru ca de fapt asta ma intereseaza mai mult, dar pana la urma e ok si programul de la CEU. Mai ales ca incep sa ma gandesc tot mai serios ca oricum numai la nationalism studies am o sansa la bursa, de vreme ce public policies da doar doua burse integrale pe an, iar studentii sunt de peste tot practic. Alte vesti bune... care nu sunt tocmai vesti, pentru ca nu stiu sigur. S-ar putea sa merg la Bucuresti in miezul lui martie, la o conferinta studenteasca de sociologie urbana, asta daca imi accepta Chelcea lucrarea. Bineinteles, si daca o scriu. Ceea ce-mi aminteste ca trebuie sa ma apuc macar de strans textele, pana stiu ceva sigur, si sa-mi fac un plan pentru a continua cercetarea. Si mai ales, da-mi Doamne minte, sa ma apuc de licenta care sta uitata in sertar. Am cate ceva de citit si o idee de ansamblu, dar inca nici nu mi-am scos lista cu firmele pe care incerc sa le includ in teren. Azi am fost la o marire, cred ca m-am descurcat mai bine decat la examen, acum astept sa vad, inca mai visez la bursa... cat de bine era cand ma platea statul sa stau acasa sa invat. Da, sunt ocupata pana peste cap si ma amuza cum pana acum mi-am pierdut vremea lasandu-ma calcata in picioare si visand la zile mai bune. E atat de comod sa ma vaiet si sa ma complac. Intru iarasi intr-una din perioadele acelea in care sunt libera sa mananc inghetata cand si cu cine vreau eu, si cand toate lucrurile se misca atat de repede si nu mai trebuie sa fiu constant furioasa, pentru ca nu mai exista o singura persoana careia trebuie sa-i pese de mine. De fapt, imi mergea rau pentru ca-mi faceam singura rau. E frumos sa cresc in proprii ochi din cand in cand.

Top of the food chain

In timp ce eram ocupata cu viata mea marunta, bar-hopping and waiting by the phone, facandu-mi griji pentru nimicuri si asa mai departe, Pamantul s-a mai invartit de cateva ori si sunt uimita cate s-au intamplat intre timp.
Kosovo si-a declarat independenta, sustinut de SUA si aprobat de marile puteri europene. Din cate am auzit, un grup de maghiari s-a postat in fata Casei Matei ca sa ceara autonomie pentru secuime. La urma urmei, ca cetateni romani, au tot dreptul de a o face. Daca cererile lor vor fi luate in seama e partea a doua.

Si Fidel Castro a avut bunul simt pe care putini i l-ar fi ghicit de a se retrage la timp. Asta ma inclina sa-l privesc asa cum si-l aminteste prietenul sau, Gabito: "He's a man of ironclad discipline, inexhaustible patience, colossal ideas and insatiable illusions". Normal, Cuba ar fi putut sa o duca mult mai bine. Dar americanii care dau vina pe sistemul politic al Cubei pentru nivelul de viata al locuitorilor sai ar trebui sa se gandeasca de doua ori si sa-si aminteasca de embargourile americane inca din anii '60, datorate faptului ca le-ar fi placut sa-i inchida gura lui Fidel, asa cum le-ar placea acum sa i-o inchida lui Chavez. Trebuie sa ne uitam si pe cealalta parte a monedei.
Lectia zilei, asa cum este ea formulata de Sorana dintotdeauna, este: don't take shit from anybody. Cei puternici vor supravietui chiar si cand o lume intreaga e impotriva lor. 'Cause they're top of the food chain.

I love love

Traiesti cu adevarat doar atunci cand esti deschis si darui, cand nu te temi de nimic; esti deschis, vulnerabil, intr-o continua sarbatoare.
Osho

Anul trecut am ales sa ma sarbatoresc singura de Valentine's Day. Intr-un fel sau altul, e ziua din an pe care stiu sigur ca o voi petrece singura, inecata in rauri de ciocolata. Am fost de-a lungul timpului una dintre aceia indignati ca imprumutam sarbatori de la imperialistii aia superficiali. Imi place sa cred ca impacarea cu care m-am trezit de dimineata e un semn de maturitate. Eu zic sa sarbatorim chestia asta. Sa-i lasam pe copii sa se pupe, sa-si ia flori, ciocolata si telefoane, sa se casatoreasca pentru o zi, sa-si declare dragoste eterna, sa-si bea iubirea in baruri roz cu lumina difuza. Daca avem nevoie de ceva acum, in mod sigur avem nevoie de iubire. Iubirea sub toate formele ei. Bineinteles, ne putem sarbatori dragostea zi de zi, dar de ce sa nu-i lasam o singura amarata de zi pe an, in care sa ne oprim din orice facem si sa cumparam flori.
Ma irita intr-adevar miile de inimioare de peste tot... ma irita strategiile de marketing, si mai ales ma irita ca lumea e plina de cei care simt ca nu au ce sarbatori de ziua indragostitilor. Daca tot e o sarbatoare a iubirii, sa fie a iubirii sub toate formele ei. Sa punem o floare pe biroul plin de hartii, sa scoatem capul pe geam, sa ne amintim de cei care ne iubesc.
Sarbatoare de imprumut, se zice. Toate sarbatorile sunt mai mult sau mai putin importate. Crestinismul a fost la inceput un cult parazit, multe din obiceiurile asociate sarbatorilor sale fiind imprumutate si schimbate. In plus, ne-a amintit de Dragobetele nostru. Fara publicitatea de Valentine's Day, ar fi ramas o sarbatoare regionala sau chiar s-ar fi uitat. Avem doua zile ale iubirii in luna in care puhoaiele dinspre munte se umfla de la zapada topita. Ce vreti mai frumos de atata? Scriu prost si nu ajung la ideea cu care am inceput sa scriu. Dar macar de data aceasta, nu ma mai stramb la perechile frumoase care se plimba pe sub nasul meu. La urma urmei, lumea asta cu-o iubire va scapa...