That's so gay...

In ultimele zile foarte multi au fost ocupati cu a fi intoleranti. Cu ocazia Gay Parade, cu ocazia unui nou val de sinucideri printre adolescenti. S-a grabit tot romanul sa arunce cu noroi, sa arate ca ei nu aproba nici veselia si culoarea ostentativa, nici negrul depresiv ce se plimba printre noi pe strada. Domnle, sa faca ce vor la ei acasa, dar sa nu dea exemple proaste copiilor nostri. Care exemple proaste? Eu n-as avea nimic impotriva ca fii mei sa vada doua persoane de acelasi sex sarutandu-se pe strada. Exemplul e prost doar daca il facem noi sa fie asa. Copiii vad lucrurile mai simplu, mai firesc. M-as bucura ca ei sa vada ca pot fi tot ceea ce isi doresc sa fie, si nimeni nu va incerca sa-i ignore si nici nu-i va ataca pentru ceea ce sunt. Adolescentii resimt cel mai acut limitele care ne sunt impuse in ceea ce priveste identitatea. Pentru ca ei probeaza pe rand cateva tipare pana cand ajung la persoana care vor fi o vreme de acum incolo. Presiunea e foarte mare si ai nevoie de un caracter foarte puternic sa te exprimi asa cum esti de fapt. Conformismul poate tine de cultura mainstream sau de vreo subcultura. Dar toti ii cedam intr-o anumita masura. Totusi, libertatea de a alege ar trebui sa ne ramana noua. Cei care o limiteaza nu fac altceva decat sa perpetueze secole de violenta si nepasare. Poti alege sa nu-ti placa ceva, si sa manifesti aceasta opinie. Bineinteles. Dar inainte sa faci aceasta alegere, mi se pare normal sa ne relaxam si sa gandim putin problema, ca doar nu suntem animale. De ce intr-o lume in care comunicam atata tinem mortis sa subliniem diferentele care exista intre noi? Si de ce acele diferente sa fie o sursa de conflict? Gen, religie, orientare sexuala, etnie, preferinte vestimentare sau muzicale... de multe ori cei diferiti ni se par penibili, uneori chiar respingatori. Dar sa radem de diferentele astea la noi acasa. Sa lasam diversitatea sa coboare in strada, sa tinem prejudecatile pentru noi insine. Pentru ca toti le avem. Sa fim intoleranti cu saracia, cu violenta, cu lipsa de educatie. Nu cu cei care au mai mult curaj decat noi sa fie ei insisi.