Vanare de vant

Marsul pentru normalitate e o mare prostie. Cand vad oameni cu icoane pe strada care vin si-ti spun ca Dumnezeu vrea asta si aia imi vine sa-i iau la palme. Daca oamenii au intr-adevar nevoie sa fie spirituali ar face bine sa inceapa sa creada in binele din oameni. Now that's something to believe in. Sa credem ca oamenii sunt fundamental buni, ca ceea ce e diferit nu e gresit. Sa credem ca pana si oamenii care le fac rau celorlalti cu premeditare sunt in cautarea dragostei si a fericirii si au dreptul sa spere. Sa iubim oamenii atat de mult incat sa ii lasam liberi. Liberi de prejudecatile noastre, liberi sa isi urmeze visele, liberi sa aleaga. Sa avem un instinct sufocant de a avea grija de altii, sa ni se rupa inima de mila si sa ne creasca atunci cand ceilalti sunt fericiti. Asta inseamna sa fii cu Dumnezeu. Eu nu cred in oamenii care isi justifica intoleranta cu constiinta religioasa. Dar in acelasi timp, n-au decat. Stiu cateva lucruri despre mine. Stiu ca sunt slaba si ma doare sa imi supun convingerile la dezbateri. Dar mai stiu si ca imi vine greu sa tac. Eu sunt pro-choice si pentru drepturile civile ale LGBT si impotriva pedepsei cu moartea. Cred ca fiecare dintre noi ia la un moment dat in viata o pozitie. Uneori as vrea chiar sa fiu activist. M-as duce la strans de gunoaie pe munte, la fundraising pentru aziluri de batrani, la construit de case si adaposturi si sper ca in curand viata mea va intra intr-o linie care sa-mi permita sa traiesc in conformitate cu lucrurile in care cred. Nu ma incanta cu nimic faptul ca inghitim aberatii neoliberale fara sa comentam la cursuri, si nici ca imi fac cumparaturile uneori la supermarketuri a caror responsabilitate corporativa e indoielnica. Dar sunt slaba si cedez presiunilor. Uneori prefer sa merg unde e mai ieftin ca sa mananc cat de cat fara sa cer bani in plus parintilor mei, chiar daca as vrea sa merg in pietele unde vin tarani (nu pot si pentru ca nu vorbesc maghiara). Uneori as vrea sa ma bat in continuare la cursuri cu morile de vant si sa le vorbesc oamenilor despre efectele negative ale cresterii, despre comunitate in loc de globalizare si alte nebunii. Dar sunt slaba. Si asta nu e o scuza, dar nu am fost niciodata inclinata spre extreme. Asa ca prefer sa fac lucrurile in felul meu. Sa traiesc eu asa cum imi dicteaza inima si sa nu le cer acelasi lucru si altora. Sa ascult cu ambele urechi si sa gandesc pentru mine.