Nu a trecut mai putin de o luna si am dat cu bota in balta, a rezolutiilor de anul nou vreau sa zic. Nu am apucat inca sa fac planuri. Am depasit in continuare deadline-uri si am cam intrat cu bocancii in sufletul oamenilor, ca sa nu fiu modesta si sa zic ca doar i-am jignit. Bineinteles ca am uitat iarasi sa numar mai departe de trei cand vine vorba de pahare si am pierdut un procent semnificant din timp facand nimic.
Dar daca e ceva ce ar trebui neaparat sa fac anul asta e sa o las mai moale. Pentru ca tot trambitez teoria cum ca ar trebui sa nu avem atatea asteptari de la cei din jur, ca ne dezamagim singuri si singuri ne lasam raniti. Daca as face asta si in cazul meu, probabil ca mi-ar fi mai usor sa ma adun si sa-mi asum riscul de a gresi din nou. Pentru ca uneori iese bine si nu am vrut niciodata totul sau nimic.
In alta ordine de idei, am un job nou, sunt si reporter. Imi place. Cercetarea ma tine aproape de ceea ce m-am pregatit sa fac, iar la ziar am vrut de mult timp macar sa incerc. Singura chestie care imi pica mai greu acum e sesiunea, ma confrunt pentru prima data cu o scarba serioasa de scris aiurea-n tramvai. Nu sunt cu nimic mai cumpatata si sper ca semnele bune de pana acum sa nu ma fi pacalit. Anul acesta e plin de schimbari. Intr-o saptamana-doua ma mut si ma gandesc ca daca tot e atata nou, sa ma tund, sa-mi schimb culoarea la par. Daca toate schimbarile ar veni mai deodata decat acum, probabil ca m-as plange. Sunt rasfatata de faptul ca primesc tot ce vreau, dar sunt cazuri in care mi-as dori sa vreau ceea ce-mi face bine. La cat de usor ma plictisesc, ma astept ca dorintele toxice sa dispara cat de curand.
No comments:
Post a Comment