Cel mai bun an

2009 a fost un an nasol. Nu mi-a prea placut deloc. A inceput cu un revelion jalnic, un ianuarie cu deadline-uri obscene, o primavara ciudata in care poate mi-am permis sa cred cat de putin si am luat-o in bot. Am apucat sa calatoresc putin vara si asta e singura mea sursa de imagini frumoase despre anul asta tampit. Am facut greseala de a nu-mi recunoaste limitele si proastele obiceiuri. Am incercat sa parasesc anul cu inima impacata, dar inca sunt multe lucruri pe care vreau sa le invat.
Cred sincer ca anul viitor este loc de speranta. De schimbari pe care sa le caut si sa le intampin. Sunt atat de multe lucruri pe care nu vreau sa le repet. In primul rand nu mai vreau sa ma dau batuta. Nu mai vreau sa pierd prieteni sau sa dezamagesc oameni care au investit in mine. Nu mai vreau sa-mi fac rau singura. Dar cel mai mult vreau sa-mi mentin atentia indreptata spre lucrurile pe care vreau sa le obtin. Sa imi dau voie din nou sa visez. Sa gasesc un milion de motive sa lucrez mai mult. Sa tin langa mine doar pe cei care merita.
E 00:00 si a mai ramas o zi din 2009. O zi in care sa fac planuri si poate sa ma mai uit la o fotografie-doua. O zi in care sa-mi promit ca voi profita de ce mi-o aduce 2010. Maine incepe cel mai bun an de pana acum.