Making sense

There is just as much making sense of things. When everything makes sense and is in its right place and you are constantly making sense of other things, there is a line up to which you have to stop and hide under the sink to deal with things that don't make sense, but are there. They may be tiny bits. But crazy starts when you just put everything aside and go with the flow. But then you put aside all that made sense. And you waste all that work and lose all that comfort.
Doesn't make sense. I know. I'm in a busy week. I've had all these classes and readings. I like it here and wanted to write about stuff but ended up busy making sense of things. Now I'll just stop for a minute. And look at it. I love cities with metros. It's a silly thing, but I enjoy trains and the distance from the university doesn't annoy me. The room is quite large and I'm quite a spartan about keeping it tidy. That sort of gives me a feeling that I can control at least a tiny bit of my life. So far I enjoy courses. And I find my readings enriching. I might become a geek. But that's all nice as long as I'm having fun being one.
That's just general stuff. Just makes me more confident to remember I actually can't complain for anything else than not being with the ones I love. But in a way I am. They are with me anywhere I go.

Pe cand nu aveam youtube...

... astepam ore intregi in fata televizorului videoclipurile preferate. Imi sarea inima din piept la primele acorduri, stiam cadrele ca pe fotografiile de familie. Erau chestii silly de obicei, pe vremea aceea se purtau ochelarii cu lentile colorate... bleumarin, roz, galben. Imi vine sa chicotesc numai la amintirea sclipiciului cu inimioare si stelute cu care ne orbeam inainte sa mergem sa dansam, bluzele cu plasa, platformele. La 14 ani aveam rochite atat de sumare, dar banuiesc ca la varsta aceea aveau sens. Prietenele mele nu ar mai purta acum nici picate cu ceara bluzele acelea transparente cu sutiene de culoare gresita.
Ma invioreaza faptul ca existau multe trupe care ma oripilau si pe vremea aceea, in special fetitele cu haine argintii mulate. Imi pasa mai mult decat astazi de imbracaminte si distractii, si mai ales credeam in dragoste. Probabil ca doar s-a schimbat perspectiva, nu cred ca e un semn de maturitate. Majoritatea fetelor de varsta mea au ramas la aceeasi faza. Diferenta intre Cool Girl si Cosmopolitan e doar abordarea, si nu continutul. Am fost cititor fidel si al uneia, pe vremea cand aveam unghiile verzi, si al celeilalte, pe vremea cand aveam genti minuscule. Dar cred ca nu ai cum sa duci aceeasi viata cand se schimba contextul. Nu poti sa-ti petreci viata asteptand noaptea de sambata sau economisind bani pentru o pereche de pantofi. Mi-e dor de inghesuiala din fata oglinzii si de orele la care ne pierdeam dansand. Poate vara asta ar merita un remember. Hmm :P

That's so gay...

In ultimele zile foarte multi au fost ocupati cu a fi intoleranti. Cu ocazia Gay Parade, cu ocazia unui nou val de sinucideri printre adolescenti. S-a grabit tot romanul sa arunce cu noroi, sa arate ca ei nu aproba nici veselia si culoarea ostentativa, nici negrul depresiv ce se plimba printre noi pe strada. Domnle, sa faca ce vor la ei acasa, dar sa nu dea exemple proaste copiilor nostri. Care exemple proaste? Eu n-as avea nimic impotriva ca fii mei sa vada doua persoane de acelasi sex sarutandu-se pe strada. Exemplul e prost doar daca il facem noi sa fie asa. Copiii vad lucrurile mai simplu, mai firesc. M-as bucura ca ei sa vada ca pot fi tot ceea ce isi doresc sa fie, si nimeni nu va incerca sa-i ignore si nici nu-i va ataca pentru ceea ce sunt. Adolescentii resimt cel mai acut limitele care ne sunt impuse in ceea ce priveste identitatea. Pentru ca ei probeaza pe rand cateva tipare pana cand ajung la persoana care vor fi o vreme de acum incolo. Presiunea e foarte mare si ai nevoie de un caracter foarte puternic sa te exprimi asa cum esti de fapt. Conformismul poate tine de cultura mainstream sau de vreo subcultura. Dar toti ii cedam intr-o anumita masura. Totusi, libertatea de a alege ar trebui sa ne ramana noua. Cei care o limiteaza nu fac altceva decat sa perpetueze secole de violenta si nepasare. Poti alege sa nu-ti placa ceva, si sa manifesti aceasta opinie. Bineinteles. Dar inainte sa faci aceasta alegere, mi se pare normal sa ne relaxam si sa gandim putin problema, ca doar nu suntem animale. De ce intr-o lume in care comunicam atata tinem mortis sa subliniem diferentele care exista intre noi? Si de ce acele diferente sa fie o sursa de conflict? Gen, religie, orientare sexuala, etnie, preferinte vestimentare sau muzicale... de multe ori cei diferiti ni se par penibili, uneori chiar respingatori. Dar sa radem de diferentele astea la noi acasa. Sa lasam diversitatea sa coboare in strada, sa tinem prejudecatile pentru noi insine. Pentru ca toti le avem. Sa fim intoleranti cu saracia, cu violenta, cu lipsa de educatie. Nu cu cei care au mai mult curaj decat noi sa fie ei insisi.

Ziua barbatului

OK, fie. Am inteles cum sta treaba. Barbatii s-au saturat sa-si vada teritoriile invadate de femei. Nu au ce cauta pe stadioane sau la volan, femeia nu trebuia lasata sa se ridice in picioare cand a terminat de spalat pe jos, in genunchi ii sta cel mai bine. Wow, firmele producatoare de bere s-au apucat sa faca beri "masculine" si au proclamat ziua barbatului, facand pana si din consumul de bere o activitate legata de gen. Fetitele poarta roz si beau Redd's, baietii poarta albastru si beau Stejar.
Stiu, s-au saturat de noi. Suntem superficiale, infantile si mai ales drama queens. Da, avem teorii si tipare dupa care ne luam, la fel ca aproape toata lumea, un proces psihic in absenta acestor tipare nu ne-ar ajuta nici sa alegem intre o ligura si o furculita. Cele mai multe dintre noi ne reevaluam constant sabloanele de gandire. Nici o fetita nu viseaza vreodata ca va merge pe strada cu un barbat cu burta si chelie (decat daca e tatal ei), si totusi noi am invatat sa iubim barbatii asa cum sunt. Da, ne plangem, dar asta fac si ei. Daca nu ne-am astepta mereu randul sa vorbim si chiar ne-am opri sa ne ascultam unii pe ceilalti (sau pe noi insine), am ramane uimiti de faptul ca dorim cam aceleasi chestii. Si femeile vor orgasme, si barbatii vor sa-i tina cineva in brate, dar primul care recunoaste asta se trezeste cu o spranceana ridicata right to his face.
M-am saturat sa scriu despre chestiile astea, lumea ma face feminista radicala, fara sa aiba habar ce e ala feminism. Mi se reproseaza ca sunt prea agresiva, plina de sine, egoista. (Nici nu vreau sa intru in subiectul "daca un barbat e asa, mama, ce coaie are... o femeie, in schimb...") Oi fi. Sunt eu de toate, dar nu am timp de atata filosofie. Ma bucur doar ca nu sunt supusa si insipida.

Ne prindem singuri in capcana

"Daca putem ierta ce ni s-a facut...
Daca putem ierta ce le-am facut altora...
Daca putem trece peste povestile noastre. Peste faptul ca am fost raufacatori si victime.
Poate doar atunci am putea salva lumea.
Dar ramanem pe loc, asteptand sa fim salvati. Cat suntem inca victime, sperand sa fim descoperiti in timp ce suferim."

It's tough to be a woman

Wake up at 6 after going to bed after midnight, and then start doing the mainly same things you did yesterday. Cooking, cleaning, brushing, washing, feeding animals and children, watering plants, the basics. Then add a full-time job and/or schooling, plus other extracurricular courses, plus volunteering for different causes, and there you have part of a woman's day. The rest probably includes care-taking, listening to others, having some fun and grooming. How many hours do all these take? Well, more than 18, that's for sure.
The thing is... at the end of the day, we're not even waiting for some thanks. It's enough to hold and make us laugh. But the real world is not like that. In the real world men expect you to wear heels in order to look taller, make-up to be flawless, wax to be silkier, continuously be careful about what you're eating to be thinner, do your hair, nails, dress in a way that is just conservatory and slutty enough, whatever brings you closer to the cover of Cosmopolitan. It's not just women who look up to that. In the mean while, they could be happy with being average-looking, with some pimples and some wrinkles, hairy legs, chest and other annoying body parts, with larger and larger beer bellies, long and dirty nails, their same old T-shirt, basically still themselves.
One thing that makes me grin is that we got to play in their old boys clubs. We drive cars and handle companies, we research and travel and take the big decisions. Merkel was considered to be the most powerful person in the EU according to a late poll. So if we do all this, if we work double and triple shifts, care for others and still look fabulous, it's because it's in our nature. Not to settle for less. It's tough to be a woman, but it sure is fun as hell.

Sex is overrated

photo by Helmut Newton

Nu inteleg frustrarile si laudele legate de sex, povestile despre cum esti tare cand bagi cat mai multe gagici in pat, despre cum e virtuos sa fii virgina pana la casatorie, desi destui vor de fapt sa te rezolve cat mai repede. De unde si pana unde dupa secole de cultura, inca folosim banalitati drept criterii de diferentiere? Poate pe vremea lui Moromete erai bogatan daca mancai saptamanal carne, si in anii '80 erai o lady daca purtai ciorapi lycra, nu stiu. Dar mi se pare extrem de funny sa atasezi asemenea etichete. Curiozitatea, discutiile, imaginile despre sex au pierdut din relevanta cand sexul a devenit mainstream. Hoarde de crestini si neveste Stepford au vazut in expresia sexualitatii ceva mizer, condamnabil, pe cand industria porno creste tocmai impinsa de imaginea de fruct oprit. Dar totusi, oamenii vorbesc mult mai mult despre sex decat il chiar fac. Including me in momentul asta.